Ne afläm la un punct de cotitură în dezvoltarea de software. Discuția se concentrează adesea pe care AI-ul care scrie cel mai bun cod (Claude vs. ChatGPT) sau unde unde ar trebui să locuiască AI-ul (IDE sau CLI). Dar aceasta nu este întrebarea corectă.
Problema nu este a genera codului. Este validarea aplicarea sa.
Dacă îmbrățișăm AI ca „Vibe Coders” – unde indicăm intenția și AI se ocupă de execuție – creăm un flux uriaș de software nou. O suită de agenți AI poate genera mai mult cod într-un minut decât poate revizui un dezvoltator senior într-o săptămână. Omul a devenit blocajul.
Soluția nu este mai mult oamenii. Soluția este o Autoritate de Proiectare AI.
În mod tradițional, „Autoritatea de Proiectare” este un grup restrâns de arhitecți care se întâlnesc o dată pe săptămână sau pe lună pentru a aproba sau respinge un proiect. Într-o lume a dezvoltare AI de mare viteză acest model este învechit și fără speranță. Este prea lent și prea reactiv.
Dacă trecem la „Cod de Unică Folosință” – software pe care nu îl refactorizăm la nesfârșit, ci îl aruncăm și îl regenerăm pe măsură ce cerințele se schimbă – atunci rolul nostru se schimbă fundamental. Nu mai suntem zidari care așează piatră cu piatră. Suntem arhitecții fabricii care imprimă pereții.
Dar cine controlează dacă acei pereți sunt drepți?
O Autoritate de Proiectare AI nu este o persoană, ci o conductă. O „Mănușă” prin care fiecare linie de cod generat trebuie să lupte pentru a ajunge în producție. Acest proces nu înlocuiește revizuirea umană a codului cu nimic, ci cu ceva mai bun.
Funcționează în trei straturi:
1. Puterea Executivă (Generarea)
Nu cerem o singură inteligență artificială pentru o soluție, ci cerem trei. Lăsăm Gemini 3, GPT-5 și un model open-source (precum Llama) să lucreze în paralel la aceeași problemă. Acest lucru previne viziunea de tunel și sparge „lenea” de care suferă uneori LLM-urile. Această abordare este, de asemenea, cercetat științific și demonstrează că puteți preveni halucinațiile AI și puteți construi lanțuri foarte lungi fără erori
2. Filtrul Dur (Legea)
Nu există loc de discuții. Codul trebuie să compileze. Linterele nu trebuie să se plângă. Și crucial: testele Teste Cutie Neagră trebuie să reușească. Nu testăm dacă funcția funcționează intern (acest lucru ar putea manipula AI-ul), testăm dacă sistemul face ceea ce trebuie din exterior. Eșuează testul? Direct la coșul de gunoi.
3. Filtrul Blând (Juriul AI)
Aceasta este adevărata inovație. Soluțiile rămase sunt prezentate unui „AI de Votare” specializat. Acest agent nu scrie cod, ci citește cod. El este instruit pe principiile noastre de arhitectură, cerințele de securitate (OWASP, ISO) și regulile de conformitate (Legea UE privind IA).
El stabilește: “Soluția A este mai rapidă, dar Soluția B este mai sigură și respectă mai bine arhitectura noastră de microservicii.”
Câștigătorul trece la producție.
Acest model impune o separare a puterilor care lipsește în multe echipe.
project-description.md, rules.md, skills.md en principles.md), cerințele stricte. Arhitectul decide ce ce construim, cine construiește, cum și de ce.
Ne eliberează de tirania erorilor de sintaxă și ne permite să ne concentrăm pe ceea ce facem bine: Gândirea sistemică. Descoperirea adevărului. Structura și luarea deciziilor.
Întrebarea nu este dacă AI poate scrie codul nostru. Acest subiect este deja închis. Codul devine în mare parte un produs de unică folosință.
Întrebarea este: Îți permiți să preiei controlul asupra codului a le lăsa să plece, pentru a recâștiga controlul asupra calității să îl recâștige?
anunță-mă