Autoritatea de Proiectare AI
Ne aflăm într-un punct de cotitură în dezvoltarea de software. Discuția se concentrează adesea pe ce dacă AI scrie cel mai bun cod (Claude vs. ChatGPT) sau unde unde ar trebui să locuiască acea inteligență artificială (IDE sau CLI). Dar aceasta este discuția greșită.
Problema real nu este generație codului. Problema reală este validarea aplicarea sa.
Dacă îmbrățișăm AI-ul ca „Vibe Coders” – unde noi indicăm intenția, iar AI-ul se ocupă de execuție – creăm un flux imens de software nou. O suită de agenți AI poate genera în decurs de un minut mai mult cod decât poate revizui un dezvoltator senior într-o săptămână. Omul a devenit blocajul.
Soluția nu este mai multe oamenii. Soluția este o Autoritate de Design AI.
De la Artizan la Director de Fabrică
În mod tradițional, „Autoritatea de Proiectare” (Design Authority) este un grup restrâns de arhitecți care se întâlnesc o dată pe săptămână sau pe lună pentru a aproba sau respinge un proiect. Într-o lume a dezvoltării AI de mare viteză acest model este învechit și sortit eșecului. Este prea lent și prea reactiv.
Dacă trecem la „Cod de Unică Folosință” (Disposable Code) – software pe care nu îl refactorizăm la nesfârșit, ci îl aruncăm și îl generăm din nou când cerințele se schimbă – rolul nostru se schimbă fundamental. Nu mai suntem zidari care așează piatră cu piatră. Suntem arhitecții fabricii care imprimă pereții.
Dar cine controlează dacă acele ziduri sunt drepte?
„Mănușa”: Un test de foc automatizat
O Autoritate de Proiectare AI nu este o persoană, ci o conductă. O „Provocare” (Gauntlet) prin care fiecare linie de cod generat trebuie să lupte pentru a ajunge în producție. Acest proces nu înlocuiește revizuirea manuală a codului cu nimic, ci cu ceva mai bun.
Funcționează în trei straturi:
1. Puterea Executivă (Generarea)
Nu nu cerem o soluție de la un singur AI, ci de la trei. Lăsăm Gemini 3, GPT-5 și un model open-source (precum Llama) să lucreze în paralel la aceeași problemă. Acest lucru previne viziunea în tunel și sparge „lenea” de care suferă uneori LLM-urile. Această abordare este, de asemenea, cercetat științific și demonstrează că puteți preveni halucinațiile AI și puteți construi lanțuri foarte lungi fără erori
2. Filtrul Dur (Legea)
Aici nu este loc de discuții. Codul trebuie să compileze. Linterele nu trebuie să se plângă. Și, crucial, Testare Cutie Neagră trebuie să reușească. Nu testăm dacă funcția funcționează intern (lucru pe care AI-ul l-ar putea manipula), ci testăm dacă sistemul face ceea ce trebuie din exterior. Dacă testul eșuează? Direct la coșul de gunoi.
3. Filtrul Blând (Juriul AI)
Aceasta este inovația reală. Soluțiile rămase sunt prezentate unui „AI de Votare” specializat. Acest agent nu scrie cod, ci citește cod. El este antrenat pe principiile noastre arhitecturale, cerințele de securitate (OWASP, ISO) și regulile de conformitate (Legea UE privind IA).
El votează: “Soluția A este mai rapidă, dar Soluția B este mai sigură și se aliniază mai bine cu arhitectura noastră de microservicii.”
Câțigătorul trece în producție.
Trias Politica Software-ului
Acest model impune o separare a puterilor care lipsește din multe echipe.
- Puterea Legislativă (Arhitectul): Arhitectul scrie „Constituția”. Prompturile, documentele de arhitectură (
project-description.md, rules.md en principles.md), cerințele stricte. Arhitectul decide wat ce construim și de ce. - Puterea Executivă (Agenții de Codare): Aceștia execută. Rapid, ieftin și sub auspiciile dezvoltatorilor umani.
- Puterea Judecătorească (Autoritatea de Proiectare): Un strat AI independent care verifică conformitatea cu legea.
Concluzie: Noul rol al Arhitectului
Ne scapă de tirania erorilor de sintaxă și ne permite să ne concentrăm pe ceea ce facem cel mai bine: Gândirea sistemică. Descoperirea adevărului. Structură și luarea deciziilor.
Întrebarea nu este dacă AI poate scrie codul nostru. Asta este deja decis. Codul devine în mare parte dispensabil.
Întrebarea este: Îți permiți să renunți la controlul asupra execuție pentru a recâștiga controlul asupra calitate datelor?
