Inteligența artificială (AI) a schimbat fundamental modul în care programăm. Agenții AI pot genera cod, îl pot optimiza și pot chiar ajuta la depanare (debugging). Totuși, există câteva limitări de care programatorii trebuie să țină cont atunci când lucrează cu AI.
Agenții AI au dificultăți în ceea ce privește ordinea corectă a codului. De exemplu, pot plasa inițializările la sfârșitul unui fișier, ceea ce cauzează erori de runtime. În plus, AI-ul poate defini fără ezitare mai multe versiuni ale aceleiași clase sau funcții în cadrul unui proiect, ceea ce duce la conflicte și confuzie.
O soluție pentru aceasta este utilizarea platformelor de codare AI care pot gestiona memoria și structurile de proiect. Acest lucru ajută la menținerea consistenței în proiectele complexe. Din păcate, aceste funcții nu sunt întotdeauna aplicate în mod consecvent. Ca urmare, se poate întâmpla ca AI-ul să piardă coerența unui proiect și să introducă duplicări nedorite sau dependențe incorecte în timpul programării.
Majoritatea platformelor de codare AI lucrează cu așa-numite instrumente pe care modelul de limbaj mare (LLM) le poate apela. Aceste instrumente se bazează pe un protocol standard deschis (MCP). Prin urmare, este posibil să conectați un agent de codare AI la un IDE precum Visual Code. Opțional, puteți configura local un LLM cu llama sau ollama și alegeți un server MCP cu care să vă integrați. NetCare a creat un server MCP pentru a ajuta la depanare și la gestionarea sistemului (linux) subiacent. Util pentru când doriți să puneți codul direct în producție.
Modelele pot fi găsite pe huggingface.
Pentru a gestiona mai bine codul generat de AI, dezvoltatorii pot folosi extensii IDE care monitorizează corectitudinea codului. Instrumente precum linters, verificatoare de tip (type checkers) și instrumente avansate de analiză a codului ajută la detectarea și corectarea erorilor din timp. Acestea reprezintă o completare esențială pentru codul generat de AI, pentru a asigura calitatea și stabilitatea.
Unul dintre principalele motive pentru care agenții AI continuă să repete erori constă în modul în care interpretează API-urile. Modelele AI au nevoie de context și de o descriere clară a rolului pentru a genera cod eficient. Aceasta înseamnă că prompturile trebuie să fie complete: nu trebuie să conțină doar cerințele funcționale, ci și să facă explicit rezultatul așteptat și condițiile limită. Pentru a facilita acest lucru, puteți salva prompturile într-un format standard (MDC) și să le trimiteți implicit către AI. Acest lucru este util în special pentru regulile generale de programare pe care le utilizați, precum și pentru cerințele funcționale, tehnice și structura proiectului dumneavoastră.
Produse precum FAISS și LangChain oferă soluții pentru a ajuta AI-ul să gestioneze mai bine contextul. De exemplu, FAISS ajută la căutarea și preluarea eficientă a fragmentelor de cod relevante, în timp ce LangChain ajută la structurarea codului generat de AI și la menținerea contextului în cadrul unui proiect mai mare. Dar și aici, puteți configura totul local, opțional, cu baze de date RAG.
Inteligența artificială este un instrument puternic pentru programatori și poate contribui la accelerarea proceselor de dezvoltare. Totuși, aceasta nu este încă capabilă să proiecteze și să construiască în mod autonom o bază de cod complexă fără supraveghere umană. Programatorii ar trebui să considere AI-ul ca pe un asistent care poate automatiza sarcini și genera idei, dar care are în continuare nevoie de îndrumare și corecție pentru a obține un rezultat optim.
Contactați-ne contact pentru a ajuta la configurarea mediului de dezvoltare, astfel încât echipele să poată profita la maximum de acesta și să se concentreze mai mult pe ingineria cerințelor și pe design decât pe depanare și scrierea codului.